Asa este in viata, totul are un inceput. Cu totii trebuie sa incepem de undeva, fie ca este vorba de job, familie, hooby. Asa este si cu alergarea. Sunt convins ca la inceput te uitai la cei care aleargau pe strada, in parc, si nu numai ca nu ii intelegeai, ba chiar ii acuzai sau ironizai. Erai convins ca se plictisec si fac asta doar pentru a umple timpul sau pur si simplu ii catalogai drept nebuni. Am trecut si eu prin asta, dar cum viata vrea sa iti dovedeasca ca nu ai intotdeauna dreptate am inceput sa alerg. Este adevarat ca a fost vorba despre un complex de imprejurari care m-au determinat sa incep. Nu am ales cea mai fericita abordare si prima mea alergare a insemnat o tura de 7km in parcul Herastrau. Pentru cineva care incepe sa alerge, aceasta distanta este uriasa si iti poate stirbi increderea. Am avut norocul sa am alaturi de mine alergatori care m-au ajutat sa trec peste primele obstacole fizice. Asa a inceput totul, am inceput sa imi cunosc limitele si sa incerc sa le depasesc. Citesc foarte mult si ma inspir din experientele altora, incerc sa ma antrenez echilibrat fara a face excese si sa respect filozofia mea de viata, echilibrul.
La inceput era greu sa gasesc motivatie si alergam cu castile in urechi, ulterior am descoperit ca motivatia este mult mai usor de gasit in interiorul tau si am renuntat. Cineva mi-a spus odata cum se motiveaza si cum alege strategia pentru concursuri, a fost o singura propozitie - "imi ascult corpul". E o abordare pe care eu o consider fireasca in conditiile in care suntem asaltati de gadgeturi, suplimente nutritive, etc. Nu trebuie sa uitam placerea de a alerga, de a ne bucura de viata. Voi reveni in curand cu trairile si experientele acumulate in cei cativa ani de alergare.
Un alergator
0 comments:
Post a Comment