„Mereu ma tem ca nu sunt suficient de bun sau de pregatit ca sa pot termina cursa”

Paul Dicu (46 ani) este un reper pentru toti iubitorii de maratoane, el reusind aceasta performanta dupa sute de kilometri de alergare intr-unele dintre cele mai vitrege conditii ale desertului Sahara, un loc in care multora dintre noi ne-ar fi greu doar sa mergem. Pe 3 mai, Paul Dicu va alerga in conditii normale, la maratonul Wings For Life World Run. 

Add caption

Prima intrebare pe care ma gandesc sa ti-o pun stiind trecutul tau este: de ce alergi?

Cred ca intrebarea potrivita ar fi de ce sa nu alerg?

Esti cunoscut pentru participarile la competitia Maratonul Nisipurilor. Care este temerea ta cea mai mare cand participi la acest maraton?

Sincer, mereu ma tem ca nu sunt suficient de bun sau de pregatit ca sa pot termina cursa. De altfel, cred ca de asta le este teama tuturor celor de acolo, pentru ca este o cursa `nebuna`. N-ai nicio garantie, am vazut campioni mondiali care-au cazut acolo.

La ce te gandesti in timp ce alergi?

Ma rog, scuip, racnesc, injur, cant, vorbesc cu picioarele… plus inca vreo 1.014 lucruri de care nu-mi dau seama.

In cat timp te recuperezi dupa participarea la Maratonul Nisipurilor?

Daca nu vin cu rani prea mari, cam in doua saptamani reincep sa cobor treptele fara efort. Dar am avut noroc pana acum. Altii au iesit din spital dupa doua luni.

Ce iti place cel mai mult la Maratonul Nisipurilor?

Desertul, nesiguranta de acolo, momentul in care, la terminarea etapei lungi (de 90+ km), ne adunam cu totii sa-l aplaudam pe ultimul care trece linia. Mai sunt si momentele in care plangem ca prostii fara sa ne ascundem, orchestra de opera care vine din Paris si ne canta printre dune, seara, dupa ultima etapa. Si-ar mai fi...

Intr-o cursa lunga, de tipul maratonului, psihicul este esential. S-a intamplat sa fii preocupat de o problema in timp ce participai la o cursa si sa simti ca aceasta `te tinea pe loc` din alergare?

Nu numai ca ma tinea in loc, dar am si abandonat din acest motiv la un semimaraton. Ma certasem cu iubita mea de atunci si, pe la 12-14 km, mi-am scos numarul de pe piept si-am renuntat la cursa.

Regimul tau alimentar este strict corelat cu efortul pe care il depui prin sport sau nu acorzi o importanta deosebita acestui aspect?

Nu pot sa spun ca sunt un sportiv tipic, desi fac sport de aproape 30 de ani. Dar in tot timpul asta am invatat sa-mi ascult corpul. Mananc aproape orice, pe principiul nu mananc ce trebuie, ci ce-mi trebuie. Asta nu inseamna ca-mi bat joc. Incerc sa fiu moderat in toate, inclusiv in alimentatie. Sigur ca inainte de o cursa mai grea imi adaptez regimul in functie de ea.

Doar alergarea este suficienta pentru o persoana care participa la un maraton? Exista alte tipuri de miscare pe care trebuie sa le faca?

Nicidecum. Toti alergatorii de anduranta stiu ca doar alergarea nu le va aduce performante. Trebuie sa faci forta, sa inoti, sa te tonifici, sa-ti antrenezi respiratia, bicicleta e si ea buna. Cross-trainingul e minunat.

Pe 3 mai vei participa la maratonul Wings For Life World Run? Cum ai convinge pe cineva sa participle la acest maraton?

Mesajul meu este simplu: Ganditi-va ca ar putea veni momentul in care va veti simti inutili. Si n-o sa mai puteti schimba nimic, atunci. Impreuna putem ajuta la gasirea unui remediu pentru traumatismele coloanei vertebrale. Eu stiu ca vreau sa alerg pentru cei care nu pot. Voi ce veti face pe 3 mai?